povestea prieteniei

Doi prieteni mergeau prin deşert când, la un moment dat, cei doi prieteni au început să se certe iar unul din ei şi-a lovit prietenul. Pe cel lovit l-a durut foarte rău de la pumnul primit, însă, fără să spună ceva, a scris în nisip: „Azi, prietenul meu cel mai bun m-a lovit”.
Au continuat pe jos până când au găsit o oază, unde au decis să facă baie. Cel care lovise a rămas prins în noroi şi a începea să se scufunde, însă prietenul său l-a salvat. După ce fusese salvat din scufundare, el a căutat o piatră şi a scrijelit pe ea: „Azi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viaţa”.
Cel care şi-a lovit prietenul a întrebat:

– După ce te-am rănit ai scris în nisip iar acum scrii pe piatră. De ce?”
Prietenul său i-a răspuns:
– Când cineva ne răneşte ar trebui să scriem acel lucru în nisip, unde vânturile iertării îl pot şterge uşor. Însă când cineva ne face un bine, trebuie să gravăm acel lucru în piatră, unde nici-un vânt nu îl poate şterge.
Învaţă să îţi scrii durerile în nisip şi să gravezi câştigurile în piatră. Se spune că e nevoie de un minut pentru a găsi o persoană specială, o oră pentru a o aprecia, o zi pentru a o iubi, dar o viaţă întreagă pentru a o ierta. „Fericirea nu este ceva ce găseşti, este ceva ce creezi.” Viaţa este prea scurtă pentru a-ţi irosi timpul urând pe cineva. Bucură-te de fiecare moment al vieţii!

Distribuie mai departe sa rada si prietenii tai!

loading...
loading...